.
 
AcasaPortalCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 Tatsurō Sakurada

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Kay
Visator
Visator
avatar

feminin Leu Mesaje : 57
Reputatie : 0
Data de inscriere : 17/05/2015
Varsta : 20
Localizare : Future

MesajSubiect: Tatsurō Sakurada   Lun Mai 01, 2017 9:06 pm

Nume: Sakurada Tatsurō (櫻田竜朗)

Varsta: 47 de ani

Ocupatie: CEO Sakuraden, Inc.

Univers: Err ambele?

Personalitate: ENTJ – The Commander. Chaotic neutral.

Carismatic, discret, și cu o abilitate naturală de a-și croi singur drumul, Tatsurō este un lider înnăscut, și este dispus să facă orice pentru a-și atinge obiectivele. Poate să mintă, să fure, să ucidă, să manipuleze, să calce peste cadavre fără măcar să clipească; ba chiar o face cu zâmbetul pe buze și cu carisma sa naturală. Are darul de a intra ușor pe sub pielea oamenilor și este extrem de priceput în a-i juca pe degete după bunul său plac, urmând ca apoi să-i folosească pentru a-și îndeplini propriile scopuri; are o răbdare și o voință de fier, și consideră că orice se poate face, dacă investești suficient timp și resurse.

Este loial doar sieși și propriilor sale obiective. De fapt, singurul lucru sigur la el este schimbarea—nimeni nu poate să îi prevadă următoarea mișcare; până și el este uneori luat prin surprindere de acestea. Capacitatea de schimbare și adaptare a lui Tatsurō este uriașă, și cam în orice situație poate să cadă în picioare. Gândește strategic și plănuiește totul cu grijă, însă dacă apar obstacole neprevăzute nu este deranjat de acestea, ci le vede ca pe o nouă provocare peste care trebuie să treacă. Încrederea sa în sine și în puterile sale este atât de mare încât poate trece drept aroganță.

În același timp, natura sa de lider absolut, precum și faptul că se bazează pe un raționalim rece în tot ceea ce face, îl fac o persoană intolerantă, nemiloasă și distantă. Își ignoră propriile emoții în cea mai mare parte a timpului și nu face nici cel mai mic efort pentru a le înțelege pe ale celorlalți; poate ajunge să îi rănească chiar fără să vrea pe cei din jur. Acesta este și unul dintre motivele pentru care nu se implică în relații amoroase.

Scurt istoric: Familia din care provine a fost una disfuncțională—tatăl lui, Hisashi, a fost un alcoolic violent, care îi abuza frecvent pe Tatsurō și pe mama sa, Sayuri. Relația lui Tatsurō cu mama sa a fost una anormal de apropiată din această cauză. Bătăile și înjurăturile erau la ordinea zilei, și nu o dată s-a întâmplat să fie violat, fie de tată, fie de fratele lui mai mare. Nu-și amintește nimic legat de moartea tatălui; pur și simplu s-a trezit într-o zi la vreo săptămână după ceremonie, fără să știe ce sau cum se întâmplase. Știe doar că încă vreo lună după incident polițiștii s-au perindat unii după alții prin casa lor, mulți insistând să stea de vorbă cu el. Nu știe ce le-a spus. Bănuiește că a fost cumva implicat în moartea tatălui. I-ar plăcea să fie așa; copil fiind, îl urâse mai mult decât orice pe lume, și sentimentele nu s-au diminuat în timp.

Teruhiko, fratele lui, mai mare cu 12 ani, a rămas capul familiei după acest eveniment, însă viața nu s-a îmbunătățit cu nimic. În scurt timp, aceleași înjurături, aceleași bătăi, aceleași abuzuri aveau loc cu regularitate, însă la un nivel de cruzime parcă mai mare decât înainte, și pentru ochii și mintea unui copil maturizat mult prea devreme, impactul emoțional a fost cu atât mai mare. Cu trecerea timpului, a început să riposteze, să îi ia apărarea mamei, chiar să îl sfideze pe Teru, cu rezultate dezastruoase; cel mai rău a fost o fractură deschisă de femur, după ce a avut curaj să încerce să-l înjunghie pe Teru în somn. Nu înțelege cum a rezistat atâția ani fără să o ia razna sau fără să fugă de acasă (dacă nu ar fi fost mama sa, pe care voia să o protejeze cu orice preț, ar fi făcut-o de mult), însă cert este că au existat și lucruri pozitive în toată povestea asta—a învățat să se apere și să provoace durere, și-a dat seama de faptul că nimeni nu îl mai poate răni. Nimeni nu ar fi putut bănui vreodată—în ciuda vieții agitate din familie, în școală și în societate apărea în continuare ca un elev-model, inteligent, politicos, carismatic, dar fără ceva ieșit din comun.

A avut oarecare reticențe dacă să facă o facultate, deoarece Kobe, orașul natal, nu îi oferea posibilitățile pe care și le-ar fi dorit, și ar fi preferat să nu își lase mama singură cu Teru. Însă în cele din urmă, a fost convins, așa că a început să studieze dreptul la Universitatea Kyoto. Însă s-a dovedit că temerile lui fuseseră întemeiate: la câteva luni după ce s-a mutat în Kyoto, a aflat că avusese loc o altercație între fratele lui mai mare și mama sa. Ea nu supraviețuise. A fost prima, și poate singura dată în viață când chiar și-a pierdut cumpătul. S-a întors în Kobe. L-a ucis pe Teru. Până să-și dea seama ce se întâmpla, acesta zăcea mort, cu o gaură lăsată de glonț între ochi, iar el ținea în mână un pistol de 9 milimetri, cămașa albă îi era murdară de sânge, iar sunetul împușcăturii îi răsuna în urechi. Nemaiavând nimic care să îl lege de Japonia, începând cu anul următor a plecat în Germania, la Universitatea Köln, unde și-a finalizat studiile.

S-a întâmplat apoi ce nici măcar el cu logica sa calculată nu ar fi putut să prevadă: s-a căsătorit. A lăsat o fată oarecare gravidă, și în timp ce logica îi spunea să nu facă asta, conștiința și inima l-au împins să o facă. Din păcate (sau din fericire), nu a rezistat mai mult de câteva săptămâni—nu avea nimic în comun cu fata, și în plus, aceasta suferea de schizofrenie, ceea ce era mult prea mult pentru el. S-au despărțit formal după câteva luni, iar divorțul s-a încheiat în mai puțin de un an, însă nu i-a părut niciodată rău că a trebuit să treacă prin toate astea: avea un copil. O fiică. Poate pentru alții asta ar fi constituit un motiv de îngrijorare sau de supărare, poate că alții ar fi fugit mâncând pământul, dar nu era cazul lui. Nicidecum. Avea o fiică și era perfectă din toate punctele de vedere (era dincolo de puterile lui de înțelegere cum reușise o persoană ca el să creeze ceva atât de perfect) și o iubea mai mult decât credea că e uman posibil. Era de departe mai fericit decât fusese vreodată, decât credea că ar fi putut fi vreodată.

După pronunțarea divorțului, a hotărât să își pună toate afacerile în ordine și să se întoarcă în Japonia, poate chiar să își găsească o profesie respectabilă. De întors a reușit să se întoarcă. De găsit o meserie respectabilă a reușit să găsească, în cadrul unei companii locale de energie, cu sediul în Tokyo. Dar să își schimbe năravul... În câțiva ani a ajuns să conducă respectiva companie, care a avut parte de o evoluție spectaculoasă sub conducerea sa. Într-un timp extrem de scurt, deținea monopol energetic asupra insulei Honshu. Apoi asupra arhipelagului japonez. Treptat, s-a extins către țările vecine, China, Coreea de Sud și Taiwan, și apoi, cu o viteză surprinzătoare, a acaparat aproape toată Asia. Surpriza competitorilor era evidentă: un nimeni venit de nicăieri reușise, practic peste noapte, să controleze continentul. Firma devenise—și rămâne în continuare—o superputere. Iar Tatsurō, omul din spatele acesteia, a ajuns o superputere el însuși, deși rămâne în continuare un om carismatic, politicos, retras, și cel mai important, incredibil de periculos.

Poza:



游ぐサカナ 游がないサカナ
游げるサカナ 游げないサカナ
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
 
Tatsurō Sakurada
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
What you love :: Creatie :: RPG :: Fise de inscriere-
Mergi direct la: