Copilaria

Voi cum v-ati petrecut copilaria? Ce fel de copii ati fost si cum obisnuiati sa va petreceti timpul? Va e dor sa mai fiti copii?

si cu bune si cubrele, din pacate, a fost ma mult rau decat bine

Eu am fost mereu una din cei mai liniştiţi copii din grup. Dar niciodată nu ne-am plictisit cât am stat afară. De fapt în aproape fiecare zi stăteam afară până seara chiar până pe la 12-1 noaptea vara şi mă jucam cu prietenii din bloc sau de la blocurile din jur. Era o atmosferă tare frumoasă şi sincer îmi e dor de vremurile alea. Nu existau responsabilităţi. xD

ai aputea sa ne spui si paraniile tale?

Era frumos, da. Eu aveam grupul meu de fete si ieseam si ne jucam mereu, iar pentru ca eu obisnuiam sa desenez extrem de mult, faceam serii de fete, ne alegeam si dupa le inventam o poveste si ne jucam, era tare frumos.
Am fost si eu un copil cuminte, nu prea au avut de furca parintii cu mine. Mi-as dori sa mai fiu copil, vorba ta, Teru, fara responsabilitati.

ai fost cuminte cu ghilimele ?

Nu, am fost cuminte pe bune. Am fost mereu un copil cuminte pe bune pentru ca nu mi s-a parut interesant sa fac prostii. Imi ziceau parintii sa nu bag mana in priza, nu bagam. Sa nu desenez pe pereti si nu desenam. Dar uneori imi ziceau sa nu ma duc departe de bloc si ma duceam, dupa ma simteam prost.

eu am fost exact opusu
Nica era mic copil pe langa mine

Tu de ce nu erai asculatoare?

Am avut o copilarie frumoasa. Imi aduc aminte cand ieseam in fata blocului in grup mai mare si jucam sotronul, fata ascunselea, ratele si vanatorii. Multe jocuri care in ziua de astazi incep sa isi piarda farmecul tot mai mult. Ca tot vorbeam de copilarie, acum cu sosirea anotimpului cald, am ocazia sa vad si sa aud copii care se joaca si nu stau toata ziua inchisi in fata unui monitor.

cam asa a fost si copilaria mea
de ii intrebi pe copii dn ziua de azi, aceste jocuri li se par din epoca de piatra

Si eu tot asa ma jucam, da.
Am mai auzit si eu copiii care se jucau afara sotronul si chiar daca se suparau ei ca unul triseaza, ca unul nu stiu ce, eu ma bucuram ca uite, copiii astia ies afara, socializeaza, se joaca impreuna, nu stau in fata calculatorului toata ziua.

Sincer cred ca oricui la un moment dat ii e dor sa fie copil si asta pentru ca e un sentiment frumos sa nu ai nicio grija si sa vrei doar sa te joci fara sa te izbeasca realitatea
Acum ca privesc in urma eu chiar am fost un copil foarte fericit care a avut de toate material si suflleteste la fel..familie, prieteni. Eram chiar populara cand eram mica.
Ne strangeam foarte multi copii si ne jucam de dimineata pana seara. Privesc zambind in trecut amintindu-mi vremurile acelea.

Oare sunt singura persoana căruia nu îi e dor de copilărie? Sincer nu îmi e dor de copilărie și mă bucur că nu mai sunt copil. Asi vrea să rămân mereu la vârsta pe care o am acum.

Anne, ce dragut! Copilaria clasica pe care am avut-o multi din generatia noastra.

Ronnie, nu cred ca esti singurul, depinde cat de placuta a fost copilaria ta pentru tine.
Nu a fost foarte placuta?

@Demma pana sa am o viata decenta, am avut parte de saracie. De multe ori mancarea mea era un covrig cu susan su apa de la robinet. Au fost perioade destul de naspa, dar am avut si prieteni care erau doar cu numele, insa se purtau ca si niste dusmani.

Ana, tu cred ca ai avut copilaria aia ca in basme, nostalgica. :))
Foarte dragut, eu nu prea am stat la tara in copilarie, mergeam din cand in cand si nu aveam timp sa fac nazbatii :)) Eram mereu printre animale.

Ronnie, imi pare rau sa aud asta. Ma bucur ca acum totul e mai bine, totusi, pana la urma, chiar daca avem ghinion, trebuie sa incercam sa facem ceva sa evoluam.

Ai avut ghinion mare si cred ca ti-a fost foarte greu...
Dar uite ce bine iti merge acum, nu va lipseste nimic, aveti si o fetita sanatoasa, e important sa apreciem momentele astea frumoase si tot ce avem in prezent. :)

Eh, e normal, si intr-adevar e important sa nu uiti de unde ai plecat si cine ai fost.