Un nou apartament

-Stii, mai mult pe langa fpatul ca imi pui pe ochi, ar trebui sa imi inchid si antenele fiindca am niste senzori de vedere in raze x si raze infrarosu pe ele. Deci chiar daca imi acopar ochii, tot pot vedea. Si cu orice ai acoperi antenele tot pot vedea. Deci fie avem la indemana o folie de staniol de la ciocolata singura care poate impiedica antenele sa vada, fie ai incredere in mine ca imi inchid senzorii aceia.

-Bine. Spun eu si fac intocmai cum mi se spusese.

-Pacat ca astfel de trenuri raman inca ascunse. Banuiesc ca au o viteza dubla fata de supersonicile japoneze.

-Stiu. Apropo, nu stiu daca FBI si CIA stiu, ceea ce stim noi. Faptul ca Magia exista si nu e altceva decat fizica cuantica controlata cu puterea mintii si nu oricine poate controla aceasta.

-Bine daca asa zici tu, te cred.

-Stiu asta. Ii spun eu.

-Bine. Spun eu si imi pun centurile.

-Sigur, nu ma supar.
Pai am doua matusi. Josephine si Selene. Josephine e din partea mamei si Selene e din partea Tatalui meu. Matusa Josephine e blonda cu ochi albastri si aripi galbene. E o fire protectiva si autoritara. Matusa Selene e bruneta cu ochi albastri si aripi albastre. E o fire mai rebela si distractiva care imi impartaseste curiozitatile mele si ma lasa mai libera sa fac orice doresc. Cand matusa Josephine nu e acasa, eu si matusa Selene ne distram pe cinste in laborator.
Matusile mele insa au si momente cand sunt foarte ocupate, ele fiind patroanele unui mare lant hotelier dar pe partea magica sunt si membre in Consiliu Zanelor, dar membre de rang inferior. Adica nu au functii de conducere a consiliului, dar trebuie sa fie prezente la sedintele consiliului.

-Intradevar, da. Au suflet foarte mare. Spun eu, uitandu-ma in dreapta pe fereastra sa vad oceanul.
-Imi plac calatoriile prin tunelurile subacvatice. Banuiesc ca asta e alt tunel si nu e acelasi cu cel folosit de trenurile trenurile TGV intre Franta si Marea Britanie. Dar daca ma gandesc e normal sa fie diferit acesta secret facand legatura intre Europa si SUA. Daca ma gandesc bine am impresia ca leaga Lisabona de New York.

In curand trenul opri in New York.
-Sper sa nu ma injuri dar recunosc locul unde suntem. Aceasta statie subterana e chiar sub statia Centrala a metroului din New York. Folosesc des metroul aici in New York si ei bine sper sa nu ma injuri dar imi amintesc, o data m-am luptat cu un demon si am cazut din intamplare aici. Masina FBI-ului de stergere a memoriei nu a mers asa de bine pe zane ca pe oameni. Mi-am amintiot acum tot. Uite inca exista urma gaurii facute de mine cand demonul ma aruncase. Spun eu, uitandu-ma in sus vazand reparatia dar urma inca se vedea. Acea urma facandu-ma sa imi aduc aminte respectiva lupta.

Inseamna ca m-am inselat. Hai sa iesim la suprafata. Si ei bine, ti-as cere un mic favor daca poti. Daca tot suntem in zona controlata de agentii FBI-ului, un pasaport temporar japonez care sa imi redea o identitate japoneza.
Hotelul asta e din lantul hotelier al matusilor mele. Asa ca ele ar trebui sa fie la receptie, asta daca nu cumva or fi ocupate cu vreo sedinta din consiliu zanelor. Si mi-ar place sa le pacalesc cu noua identitate ca si cum as fi o turista japoneza care vrea sa se cazeze.

-Bine, chiar daca nu imi dai pasaport fals, tot voi incerca sa le pacalesc putin pe matusi cu identitatea mea japoneza, ca doar de aia, am venit aici. Dar apoi o sa le spun cine sunt.

-Bine spun eu si fac cum imi spuse ea.