Time for art

Era una din zilele in care isi lua colile si culorile cu el si se instala in parc, undeva pe o banca, apucandu-se sa deseneze. Oamenii care treceau ii aruncau priviri, uneori ciudate, alteori admirative, dar el nu ii baga in seama. In fata lui, in departare, era un cuplu asezat pe o banca, iar el ii desena, imaginandu-si ce isi spuneau.

Desena cu pasiune si deja nu mai era atent in jurul lui, dar trezi la realitate in momentul in care o fata trecu prin fata lui, atat de aproape, ca ii blocase vederea. Deschise gura sa ii spuna ceva, dar se abtinu. Ii era oricum greu sa comunice cu oamenii, daramite cand era loc de cearta. Mai bine se intorcea la desenul lui si nu comenta nimic. Nu avea chef de conflicte.

O privi ciudat.
-Okay..., spuse in cele din urma, desi nu prea intelegea ce se intampla, dar observa aparatul foto pe care il avea fata cu ea. Pot macar sa vad poza? intreba incet si putin timid.
Vru sa protesteze pentru ca ii facuse o poza fara sa ii ceara voie, dar, de fapt, si el facea acelasi lucru desenand cuplul din fata lui.

- Okay, dar pot sa o vad? insista el. Si la ce galerie?
Orice insemna arta era un interes pentru el, asa ca planuia sa mearga la galeria respectiva de arta ca sa vada si alte poze facute de fata asta.

Nu vrusese sa vada decat poza pe care i-o facuse lui, dar nu avu curaj sa protesteze, asa ca privi toate pozele pe care i le arata fata.
- Wow, sunt foarte frumoase, spuse incet.
Pozele fetei ii aminteau de propriile desene.

Privi curios pozele. De obicei, nu prea ii placea sa isi faca poze, dar in astea iesise mai bine decat se astepta. Probabil conta si cine ti le facea.
- Sunt frumoase, dar nu am iesit prea bine in ele.