Yokai

-Ma bucur ca iti plac transformarile mele. Spun eu.
La un moment dat acul busolei indica o anume directie, ramanand fixat pe ea.

-Pe tine nu te ingrijoreaza ceea ce se petrece?
spuse tanara cu un ton putin mai panicat, incepand sa i se faca, dar nu putea sa renunte, continuand sa mearga mai departe

-Nu prea. Eu am datoria sa te ajut pe tine. Sunt prea mare pentru a mai avea astfel de setimente negative ca ingrijorare sau frica.

-Atunci hai sa ne continuam directia, acum simt puterea ta si scutul care l-ai facut in jurul meu pentru a ma proteja de ceva negativ

-Ma bucur ca poti simti asta.

-E interesant cum de eu iti descopar puterile si iti chidez calea fara sa-ti dai seama, de multeori mi separe ca sunt un indrumator al spectrelor.

-Pai mi se pare corect o ajutorare reciproca.

-Si mi se pare ca fiecare pas ne apropie si mai mult de acea ectoplasma care pare sa aiba niste efecte magnetice puternice asupra ta.

-Sper sa fie o fantoma buna.

-Speri mult prea mult de unde nu se poate, asa ceva e imposibil. Din moment ce acul ti se invarte haotic la busola, indica un spirit pierdutsau demon.

Prefer prima varianta. Dintr-o intalnire cu un demon nimeni n-a scapat teafar. Ii spun eu.

-Aici nu e vorba de preferat sau nu, ambele variante sunt foarte periculoase si nu sunt prietenoase sau ospitaliere.

-Inteleg. Spun eu.

noi continuam sa mergem in xona unde ne indica acul, fara sa banuim la ce pericole ne vom expune

Nici eu nu banuiam pericolele. Nu trecu prea mult timp pana dam de un pericol mare.

in fta noastra iesii o fantoma ratacita, iar in umbra se vedea siluieta unui demon care o pandea, parea sa fie legat de el

-Cred ca trebuie sa salvam fantoma de demon. Dar va fi dificil sa facem asta cred. Ii spun eu.

-Asta e imposibil, a pus un scut ca mediumu sa nu poata trece de el.
spuse ingrijorata Mary

-Eu cred ca nu e imposibil ci doar foarte greu. Ii spun eu, gandindu-ma la un plan.