Ce ne sperie

fobia de intuneric ramane pe viata si se mosteneste genetic, la fel ca si toate ripurile de fobii ::):

Nu vad de ce fobiile s-ar mosteni genetic sau de ce generalizezi. Doar pentru ca tatal e claustrofob, nu inseamna ca si copii copiilor copiilor lui o sa fie toti un neam de claustrofobi.

Si mie mi-e frica de intuneric, dar am incercat sa imi mai reprim aceasta frica in ultimii ani.

Cred că la un moment dat, tuturor ne era frică de întuneric. Apoi fiecare dintre noi ori trecem peste, ori trăim cu frica sau ne obişnuim cu ea. Eu una sunt la mijloc. Îmi place întunericul, dar mi-e şi teamă de el. Ah şi mi s-a dezvoltat o oarecare teamă de clovni..

Eu nu am așa multe temeri, și nu știu dacă e un lucru bun sau rău ăsta. Pentru că uneori sunt stupidly brave, adică ... clar nu într-un mod pozitiv. Ar trebui și pe mine să mă sperie consecințele anumitor fapte, dar asta nu se întâmplă, dubios..
Oricum singura teama care chiar cred că s-a dezvoltat în mine e teama de insucess, pentru că sunt o tipă super perfecționistă și îmi doresc mult carieră și statut social și mna...probabil de acolo.