Padurea Neagra

-A, ok. Daca zici tu, cred ca asa cum spui. Spun eu.

-Ei bine a fost o seara in care ma plimbam prin padure si o planta incepuse sa ma urmareasca. Dar asta probabil era doar o planta carnivora. Insa oare e posibil sa fie plante carnivore cu tulpini extensibile sau cu radacini mobile si care de la stadiu de planta sa fi ajuns planta cu inteligenta atat de mare incat sa fie capabile sa sperie pe cei care se apropie de ele ca sa se apere?

-Da, ai dreptate.

-Desigur, multumesc. Spun eu.

-Desigur, sunt e acord sa ma imbrac ca voi si sa invat sa ma comport ca voi. Spun eu.

-Bine, de acord. Spun eu.

-Sa inteleg ca la voi fiecare pana de la bentita semnifica un razboi castigat si se poate sti dupa numarul penelor cate razboaie a castigat fiecare membru al tribului?

-Stiam asta. Eu cred ca ma pricep cel mai mult la trasul cu arcul decat la aruncatul toporului. Ii spun eu.

-Sigur, as fi incantata. Multumesc. Spun eu.

-O, dansuri foarte interesante aveti voi. De as fi putut sa chem si eu, familia mea. Dar avand in vedere ca vrei sa fiu ca unul dintre voi, nu pot sa ma dau de gol. Ii spun in soapta.

-Da, stiu asta. Nu iti face griji, nu o sa fac asa ceva.

Abia asteptam sa soseasca dimineata.

Cand soarele rasari, eu ma decid sa fac o gluma celorlalti membrii ai tribului asa ca pe un ton prrefacut cu accesnt masculin, imit un cocos desi stiam ca e posibil ca ei sa nu fi auzit niciodata un cocos real.