Căutând ceva romantic [eventual romantic]

─ Atunci, să plecăm de la cofetăria aceasta. Am ochit un spaţiu care e de vânzare şi voi deschide propria mea cofetărie, cu un program omenos şi personal vesel, spuse ea.
Jiu se apropie mai mult de şeful lui Chan şi spuse:
─ Îndrăzneşte doar să visezi că ne faci ceva rău, că pun tot neamul meu vrăjitoresc pe tine!
Şeful se albi, Jiu se întoarse cu spatele la el, îşi lăsă uniforma şi se îndreptă spre ieşire:
─ Ai două opţiuni: ori mă umrezi cu banii aceia ca să cumpăr locul ochit, ori îmi dai banii şi rămâi aici! spuse ea către Chan.

-Chan-

-Am sa te urmez și în gaura de șarpe, oriunde vei merge tu voi venii cu tine. Insa ai făcut o treaba buna spunându-i asta șefului.

─ Bine Chan! spuse Jiu. alegerea îţi aparţine!
Îi luă mâna îtr-a sa şi apoi îl trase după ea până ce ieşiră din cofetăria aceea şi lăsându-l pe patron baltă şi cu gura căscată.
─ Să mergem pe jos o staţie de autobuz înapoi spre apartamentul tău. Acolo e locaţia care se vinde, spuse Jiu.

-Chan-

O țineam strâns de mana continuând să-i zambesc. Am mers cu ea o stație de autobuz, iar când nu era atenta, ii zâmbeam în timp ce o vedeam serioasa.

Jiu era seriosă, căci avea o treabă importantă de împlinit. Ajunse într-un final la spaţiul pe care îl ochise şi răsuflă uşurată căci acesta nu se vânduse. Era un spaţiu larg, luminos, numai bun pentru o nouă cofetărie. Intră în el.
─ Bună ziua! spuse ea. E cineva aici? întrebă mai apoi.

Din spate apare un domn chelios cu nasul mare la tejghea.
-Buna ziua domnilor, va pot ajuta cu ceva?

─ Bună ziua domnule, îl salută Jiu respectuos. Acest spaţiu mai este încă de vânzare? întrebă ea.

-Da doamna, vreau sa vând acest spațiu cât mai repede. Il dau și la 100$ nu. Ai ca să scap de el. Eu și soția mea ne mutam din oraș și ar fii păcat sa se distrugă acest loc.

Jiu înţelese şi se întoarse spre Chan întrebându-l:
─ Avem 1000 de dolari strânşi?

-Chan-

-Da, avem acei bani strânși și avem și bani pentru a modifica cum vrem noi spațiul. Omul a cerut 100$ nu 1000$.

─ O, Doamne! spuse Jiu. Cred că azi sunt euforică şi par de pe altă planetă! începu ea să râdă copios.
Se uită la cel care vindea spaţiu şi adăugă:
─ Domnule, vă rog să luaţi 300 de dolari. 3 e o cifră magică pentru mine şi cu multe înţelesuri. Sper să vă găsiţi liniştea acolo unde vă duceţi. Să ştiţi că aici va fi o cofetărie cochetă şi primitoare, unde lumea se va simţi bine când va veni la ea.

Va rog sa respectati noua regula cu marimea scrisului, aveti voie sa scrieti cu maxim 14.
Daca aveti vreo dificultate sau vreo situatie speciala, o putem discuta in privat, insa va rog sa nu ignorati regulamentul, nu mi se pare deloc frumos.

-Dominica, dar cum pot sa iau mai mult decât am stabilit? Nu vreau sa se profite pe seama dumneavoastră. Mai bi e puneți banii aceea in amenajarea spațiului.

Ooc – Eu am probleme cu ochii şi de aceea măresc scrisul.

Bic –

─ Te rog, ia aşa cum îţi ofer eu! spuse Jiu punându-i banii în mână şi strângându-i mâinile. Mulţumesc pentru acest spaţiu! concluzionă ea.

Bătrânul ii ii multumii politicos și o ia in brațe. Nu se aștepta la un asemenea gest de bunătate. Scoate cheia din tejghea și le-o dă celor doi.
-Te acum spațiul este al vostru, să-i folosiți cu băgare de seamă.

Ooc – O să respect regula impusă cu scrisul, dar va fi 15, nu 14.

Bic –

După ce bătrânul acela îi înmână cheile de la spaţiul acela, Jiu se bucură foarte mult, apoi începu să plângă de-odată.
─ Am reuşit! spuse ea printre sughiţuri.

Bătrânul era bucuros de reacția fetei încât o lua în brate ca și o nepoata.

E okay cu 16, am modificat regula acum cateva zile.
Dar te-as ruga pe viitor sa vii sa comunici cu mine daca e vreo regula care nu ti se pare okay, sa discutam si sa cooperam. Asa mi se pare corect, frumos si civilizat.

ma bucur ca ai modificat regula love

scrisul de 16 mi se pare genial

» sa discutam ceva
» Ceva mai ciudat despre noi